Poate ți s-a întâmplat să auzi, să citești sau chiar să folosești în diverse contexte sintagmele „să aibă” și „să aibe”.
Verbul „a avea”, modul conjunctiv, prezent, persoana a III-a singular sau plural are o singură formă care respectă regulile gramaticale ale limbii române și trebuie utilizată în comunicarea formală și informală, atât în scris, cât și în conversațiile cotidiene.
Forma corectă este să aibă.
Cu toate acestea, folosirea formei „să aibe” este una dintre cele mai frecvente greșeli din limba română scrisă, dar mai ales vorbită.
Gramatica limbii române este foarte complexă, cunumeroase subtilități și norme ce trebuie respectate, dar și cu multe abateri de la aceste norme.
De exemplu, în funcție de modul cum își schimbă forma la conjugare, verbele pot fi:
„A avea” este unul dintre aceste verbe neregulate, iar la modul conjunctiv, timpul prezent, ia următoarele forme:
Persoana | Conjuncția | Forma verbului |
Eu | să | am |
Tu | ai | |
El/ Ea | aibă | |
Noi | avem | |
Voi | aveți | |
Ei/ Ele | aibă |
Regula care stă la baza acestei conjugări este una simplă și ușor de reținut: atunci când indicativul prezent se termină în „-e”, conjunctivul persoana a III-a singular se va termina în „-ă” (spre exemplu: ea are - ea vrea să aibă; el apare - el vrea să apară).
Pe de altă parte, dacă indicativul prezent, persoana a III-a, se termină în „-ă”, conjunctivul se va termina în „-e”: el aleagă - el urmează să alerge; ea cântă - ea vrea să cânte.
Echipa trebuie să aibă succesul pe care-l merită. - Forma corectă
Echipa trebuie să aibe / să aive succesul pe care îl merită. - Forma incorectă
Concluzie
Exprimarea clară și îngrijită nu este facultativă. Un mesaj corect reflectă profesionalism și considerație față de interlocutor, respect față de propria persoană și față de ceilalți și contribuie decisiv la crearea unei imagini publice pozitive.